Dictionar

acomodat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accommodé, lat. accommodatus)

1. deprins, obișnuit, familiarizat, adaptat, potrivit.
2. s.n. acomodare.
 

adat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. turkmen. adat „tradiție, obicei”)

1. ansamblu de legi nescrise, obiceiuri și tradiții la musulmani.
 
 
 
 
 
 

abordabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abordable)

1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
 

abracadabrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
 
 

absolutoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)

1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligație.
3. act de absolvire a unei școli.
 

accept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzept)

1. înscris prin care cineva se obligă achite o datorie la scadență.
2. acord, aprobare.