Rezultate secundare (Datori):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.
3. act de absolvire a unei şcoli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)
1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadenţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)
1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.
4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinite)
1. inflamaţie a pielii datorită iradierii.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. afférer)
1. a fi de datoria cuiva; a fi impus cuiva, vorbind despre o acuzație, o datorie, o responsabilitate; a incumba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affleurement)
1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafaţă, datorită eroziunii.