Dictionar

Rezultate secundare (Datori):

Absolutoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)

1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.

2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.

3. act de absolvire a unei şcoli.


Accept

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)

1. înscris prin care cineva se obligă achite o datorie la scadenţă.

2. acord, aprobare.


Achita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.

2. (fam.) a ucide.

3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.

4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).


Actinită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinite)

1. inflamaţie a pielii datorită iradierii.


Afera

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. afférer)

1. a fi de datoria cuiva; a fi impus cuiva, vorbind despre o acuzație, o datorie, o responsabilitate; a incumba.


Afloriment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affleurement)

1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafaţă, datorită eroziunii.