decide

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décider, lat. decidere)

1. tr., refl. a lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilități).
2. tr. a hotărî, a dispune, a da o decizie.
3. a determina, a convinge pe cineva să facă ceva.

decident, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (cf. fr. décideur, engl. decider)

1. I. care ia sau poate lua o decizie; având putere de decizie; decizional.
2. II. cel care are puterea de decizie; persoană care decide.

aporie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aporie, lat., gr. aporia)

1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii.
2. problemă grea sau imposibil de rezolvat.

aviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aviser)

1. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide.

conciliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. concilium)

1. adunare de prelați catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod.

decizional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. decisional)

1. referitor la decizie; care are caracter de decizie.
2. având putere de decizie; decident.

delibera

Parte de vorbire:  I. vb. intr., II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. délibérer, lat. deliberare)

1. I. a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre.
2. a examina, a cântări toate elementele unei întrebări (cu alte persoane) înainte de a lua o decizie.
3. II. a decide rezultatul acestei examinări aprofundate, a soluționa.
4. (rar) a pune în libertate; a elibera.

determina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déterminer, lat. determinare)

1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiționa, a cauza.
2. a stabili cu precizie (o dată un termen).
3. a calcula (pe baza unor date).
4. a convinge, a decide la ceva.
5. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziții.
6. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura.