decorativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décoratif)

1. care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental.
2. (depr.) care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale.
3. arte ~e = arte plastice folosite în decorarea obiectelor de uz curent (mobilă, ceramică).

decorativism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décorativisme)

1. tendință artistică spre elemente pur decorative, estetică, favorizând arta de dragul artei; decorativitate, estetism.
2. (prin general.) exces de ornamentare; (depr.) frumusețe superficială.

decorativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décorativité)

1. caracter decorativ al unui obiect sau al unor lucrări arhitectonice; calitate, virtute decorativă; decorativism.

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.

afgan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.

ancadrament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.

aplicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aplica)

1. lipit, așezat pe...
2. artă ~ă = artă decorativă.
3. pus în practică.
4. (despre științe) cu aplicații practice.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
2. adj. care aparține arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal.
4. (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.

arabesc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinații de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul și brațul liber spre orizontală.
5. ornament muzical.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.