Dictionar

Rezultate principale (Decădea):

Decădea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. decadere)

1. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-şi pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt.

2. a se deprava.

3. (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi.


Rezultate secundare (Decădea):

Declasa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclasser)

1. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral şi social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară.

2. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerinţelor într-un scop mai puţin important.


Declina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décliner, lat. declinare)

1. tr. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale.

2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-şi asuma o sarcină, o funcţie etc.

3. a-şi ~ competenţa = a nu-şi recunoaşte competenţa (autoritatea, capacitatea de a se pronunţa într-o problemă); a-şi ~ orice răspundere = a nu-şi asuma răspunderea.

4. a nu recunoaşte, a nu admite ceva.

5. a-şi ~ numele, calitatea = a-şi spune numele, calitatea; a se prezenta.

6. intr. (despre aştri) a coborî către asfinţit, a apune.

7. (fig.) a decădea, a fi în declin; a-şi pierde vigoarea, importanţa.


Degenera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégénérer, lat. degenerare)

1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calităţi, din valoare.

2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea.


Degrada

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégrader, it. degradare)

1. tr. a înjosi.

2. a strica.

3. a destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă).

4. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava.

5. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face devină neproductiv, a (se) fertiliza.


Degringola

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégringoler)

1. (rar) a se rostogoli, a se prăvăli.

2. (fam.) a decădea treptat, a se prăbuşi.


Descompune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)

1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.

2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.

3. (fig.) a se destrăma.

4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.