Dictionar

decădere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (decădea)

1. declin, regres; degradare morală; depravare.
 

agonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.
2. (fig.) decădere, declin.
 

crapulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crapuleux)

1. care este în decădere, în mizerie morală; viciat, vicios.
2. hoțesc, tâlhăresc.
 

crepuscul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crépuscule, lat. crepusculum)

1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui.
2. (fig.) declin, decădere, sfârșit.
 

deboșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débauche)

1. exces, abuz de mâncare și de băutură.
2. decădere a moravurilor.
 

decadență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décadence, lat. decadentia)

1. decădere, declin, regres.
2. corupție, degradare morală, depravare.
 

declin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déclin)

1. coborâre către asfințit a unui astru.
2. (fig.) decădere (a unei ființe, a unui popor, a unei civilizații); decadență, regres.