Parte de vorbire: adj.
Origine: (definit)
1. (despre cuvinte, noţiuni) explicat; precizat.
2. (lingv.) articol ~ = articol care, ataşat substantivului, arată că obiectul denumit de acesta este cunoscut, individualizat; articol hotărât.
3. (bot.; despre organe) cu o creştere limitată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. définition, lat. definitio)
1. operaţie logică prin care se determină conţinutul unei noţiuni, notele ei esenţiale, indicându-se genul proxim şi diferenţa specifică, sau se precizează înţelesul unui cuvânt ori simbol; propoziţie prin care se exprimă această determinare.
2. formulă care dă sensul (semnificațiile) unui cuvânt, al unei expresii și care își propune să fie sinonim cu ceea ce este definit.
3. prin ~ = prin însăşi natura lucrurilor.
4. (telecom.) mărime care caracterizează gradul de finețe al unei imagini de televiziune, exprimată în număr de linii; liniatură, rezoluția imaginii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. définitionnel)
1. referitor la definiţie; care definește.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. définitif, lat. definitivus)
1. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil.
2. profesor (sau învăţător) ~ = profesor (sau învăţător) care a primit definitivatul; în ~ = în sfârşit, la urma urmelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (definitiv)
1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc.
2. a stabili definitiv pe cineva într-un post.
Parte de vorbire: s.
Origine: (definitiva)
1. acţiunea de a definitiva.
2. ansamblu de lucrări necesare pentru amenajarea părţii carosabile a unui drum în vederea modernizării.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphérèse)
1. suprimare a vocalei iniţiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
2. poezie rebusistă din două părţi, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obţine un alt cuvânt, definit în a doua parte.
3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amétrope)
1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antonyme)
1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt (ex. ~ul lui „mare” este „mic”).
2. joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aplastique)
1. lipsit de structură, de o formă bine definită.
2. (despre anemie) care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roşii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argument, lat. argumentum)
1. dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă.
2. (mat.) element din domeniul de definiţie al unei funcţii; variabilă independentă.
3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.
4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fişier.