Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antécédence)
1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2. fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, preexistent deformărilor tectonice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. demitizzare)
1. a face ca un lucru, o idee să-şi piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza.
2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea şi evoluţia lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înţelesul lor primordial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diastrophisme)
1. totalitatea deformărilor şi dislocărilor pe care le suferă straturile din scoarţa terestră sub acţiunea mişcărilor tectonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piézorésistivité)
1. proprietate a unor materiale de a-şi varia rezistenţa la deformări elastice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tensiomètre)
3. instrument pentru măsurarea deformărilor unui corp supus la tensiuni exterioare.