Dictionar

Rezultate principale (Degajare):

Degajare

Parte de vorbire: s.
Origine: (degaja)

1. acţiunea de a degaja.

2. îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc.

3. canelură circulară realizată prin aşchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice.


Rezultate secundare (Degajare):

Deblocare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (debloca)

1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.

2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.

3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.

4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.

5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.

6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conţinut mintal.


Detonaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détonation)

1. zgomot produs de o explozie; detunătură.

2. ardere extrem de rapidă a unei substanţe într-un spaţiu închis, însoţită de o degajare instantanee de gaze şi de un zgomot caracteristic.


Dorn

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dorn)

1. unealtă de oţel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi.

2. unealtă care funcţionează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă.


Efervescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effervescence)

1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacţii chimice.

2. (fig.) agitaţie, frământare, fierbere.


Emanaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émanation, lat. emanatio)

1. faptul de a emana; emitere, degajare.

2. ceea ce se degajă, exalație.

3. (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice.

4. ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități.

5. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului.


Exoterm, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. exotherme)

1. (fiz.) care se face, care se formează cu degajare de căldură; care degajă căldură; exotermic.

2. (antonime) endotermic, endoterm.