Dictionar

degrada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégrader, it. degradare)

1. tr. a înjosi.
2. a strica.
3. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă).
4. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava.
5. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza.
 

degradant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégradant)

1. care degradează; înjositor; degradator.
 

degradator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégradateur)

1. adj. degradant.
2. s. n. (fot.) hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului.
 

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
 

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

agresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însușirea de a fi agresiv.
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însușire a unor agenți patogeni de a ataca plantele.
4. ostilitate a animalelor.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile, de a produce degradarea solului.
 

aldolază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldolase)

1. enzimă care intervine în reacțiile biologice de degradare a glicogenului sau glucozei, scindând fructoza.
 

azotemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotémie)

1. prezența în sânge a produșilor azotați degradați.
 

badlands

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. badlands)

1. teren argilos degradat de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație, din regiunile (semi)aride.