Rezultate secundare (Democratic):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démocratique)
1. propriu democraţiei; bazat pe principiile democraţiei; democrat (II).
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (democratic + -icesc)
1. caracteristic democrației; bazat pe principiile democrației; care aparține democrației; democratic.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (democratic + -icește)
1. în mod democratic, respectând cutumele sau principiile democrației.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antidémocratique)
1. care se opune principiilor sau practicii democrației; opus spiritului democratic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (anti- + democratism)
1. poziție care respinge democrația ca fiind cel mai potrivit mod de a lua decizii în cadrul unui anumit tip de organizare socială; caracter antidemocratic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocratique)
1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centralisme)
1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispoziţiilor organelor centrale.
2. ~ democratic = principiu de bază al organizării şi activităţii partidelor comuniste şi al statelor socialiste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centrisme, rus. ţentrizm)
1. curent politic oportunist şi conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziţie de mijloc, situată între oportuniştii făţişi şi aripa revoluţionară marxistă.
2. tip de coaliţie politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forţele situate la centru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démagogue)
1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice.
2. cel care caută să-şi creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc.