Rezultate secundare (Demonstraţii.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (contra- + miting)
1. acțiune de protest care are loc în apropierea unei demonstrații opuse ideologic; miting care se opune altuia; contrademonstrație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exubérant, lat. exuberans)
1. care îşi manifestă sentimentele prin demonstraţii exterioare, vii, excesive; expansiv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. postuler, lat. postulare)
1. a cere cu insistenţă.
2. a da unei afirmaţii sau demonstraţii caracter de postulat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sophistique, lat. sophisticus)
1. adj. (despre judecăţi) bazat pe un sofism; fals, eronat.
2. s. f. folosirea în discuţie sau în demonstraţii a unor raţionamente greşite şi a sofismelor, cu scopul de a denatura adevărul.
3. arta şi orientarea filozofică a sofiştilor.