Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dentition, lat. dentitio)
1. formare şi apariţie a dinţilor.
2. totalitatea dinţilor mamiferelor.
3. modul în care sunt aşezaţi dinţii în gură; dantură (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dédentition)
1. pierdere a dinţilor (la bătrâneţe).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créodontes)
1. subordin de mamifere primitive carnivore, cu dentiţie puţin specializată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. denture)
1. totalitatea dinţilor unui om.
3. ansamblu al dinţilor unor organe de maşini sau de utilaje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hominidès)
1. pl. familie de hominieni fosili sau actuali, care se caracterizează prin mers biped şi dentiţie umană etc.; hominide.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insectivore/s/)
1. adj., s. n. (animal) care se hrăneşte cu insecte.
2. s. n. pl. ordin de mamifere inferioare cu dentiţie slab dezvoltată, plantigrade, care se hrănesc cu insecte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isodontie)
1. dentiţie din acelaşi tip de dinţi.