Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comparer, lat. comparare)
1. tr., refl. a (se) pune alături pentru a stabili asemănările şi deosebirile; a (se) confrunta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. comparatio, după fr. comparaison)
1. stabilire a asemănărilor şi deosebirilor dintre lucruri, fiinţe, idei; comparare.
2. categorie gramaticală a adjectivului şi adverbului, prin care se evidenţiază un anumit grad al însuşirii.
3. termen de ~ = expresie, idee care serveşte pentru a compara ceva.
4. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dialectique, lat. dialecticus)
1. adj. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică.
2. care priveşte fenomenele de pe poziţiile dialecticii.
3. s. f. (ant.) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raţionamentul adversarului.
4. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr.
5. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societăţii şi gândirii, precum şi metodă de cunoaştere şi de transformare a lumii.
6. procesul mişcării şi al dezvoltării fenomenelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétéromorphie)
2. sterilitate a florilor generată de existenţa deosebirilor de lungime între stil şi stamine.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. parallèle, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)
1. adj. (mat.; despre drepte, planuri) care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întâlni oricât ar fi prelungite.
2. care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva.
3. (inform.; despre operații) în care ansamblul de biți este tratat simultan; (despre mașini, organe) unde mai multe operații se efectuează simultan.
4. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele.
5. s. f. linie, suprafață situată în toată întinderea ei la egală distanță de altă linie sau suprafață cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi.
6. fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egală latitudine de pe suprafața Pământului.
7. (pl.) aparat de gimnastică din două bare paralele susținute de stâlpi.
8. comparație, apropiere între două ființe, lucruri, fenomene etc., în care se scot în evidență asemănările și deosebirile; parallelism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rhéto-roman, germ. rhetoromanisch)
1. (locuitor) care aparţine unei populaţii din sud-estul Elveţiei şi nord-estul Italiei şi din unele regiuni ale Alpilor Dolomitici.
2. (s. f.) limbă romanică vorbită de retoromani, prezentând mari deosebiri dialectale (romanşa şi friulana).