Dictionar

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
 

cauțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caution, lat. cautio)

1. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; garanție.
2. sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal.
3. (var.) cauție.
 

cornișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corniche)

1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții.
 

decrusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décroûter)

1. a înlătura o crustă, un strat de natură chimică depusă pe pereții unui recipient.
 

dezancrasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désencrasser)

1. a înlătura grăsimea, murdăria depusă; a curăța bujiile ancrasate.
 

fideiusiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidéjussion, lat. fideiussio)

1. (jur.) garanție depusă de cineva pentru datoria altcuiva.