OK
X
deranjament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dérangement)
1.
perturbare,
defect
la
o
mașină,
într-un
sistem
tehnic
etc.;
defectare.
2.
(fam.)
indigestie,
diaree.
defect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. defectus, germ. Defekt)
1.
adj.
care
s-a
defectat,
s-a
stricat.
2.
s.
n.
imperfecțiune,
lipsă,
cusur.
3.
deranjament,
dereglare
care
împiedică
funcționarea
unei
mașini,
a
unui
aparat,
mecanism
etc.
4.
dezavantaj,
inconvenient.
5.
(fiz.)
~
de
masă
=
diferența
dintre
suma
particulelor
constitutive
ale
unui
atom
și
masa
reală
a
acestuia.
defecțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. défection, lat. defectio)
1.
dezertare,
părăsire
a
unui
partid,
a
unei
cauze
etc.
2.
deranjament
care
împiedică
buna
funcționare
a
unei
mașini,
a
unui
aparat
etc.