Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dérapage)
1. faptul de a derapa și rezultatul acestei acțiuni; derapare.
2. alunecarea automobilului lateral față de direcția de mers.
3. mișcarea unei ancore care este desprinsă sau se desprinde de fund.
4. (figurat) faptul de a se abate de la o normă.
5. (figurat) schimbare neașteptată și necontrolată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)
1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existenţa unei pelicule de apă între şosea şi pneuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (derapa)
1. acțiunea de a derapa și rezultatul ei; derapaj.
2. alunecare a roților unui autovehicul într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers.
3. deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei.
5. (figurat) faptul de a se abate de la o normă.
6. (figurat) schimbare neașteptată și necontrolată.