paranomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. paranomia)

1. tulburare de limbaj în care obiectele sunt desemnate prin alte cuvinte.

semantic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. sémantique)

1. adj. referitor la semantică; semasiologic.
2. câmp ~ = ansamblu de cuvinte aflate într-o strânsă corelație de sens.
3. s. f. ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția lor în timp; semasiologie.
4. sens lexical; (p. ext.) semnificație; semantism.
5. ~a artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor în limbajul literar.
6. parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele desemnate.
7. (fil.) ~ generală = curent apărut la începutul sec. XX în SUA, care cercetează limbile „naturale” mai ales din punct de vedere sociologic și pragmatic.
8. (inform.) ansamblul regulilor ce definesc înțelesul fiecărui program, semnificația propozițiilor într-un limbaj.
9. teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat.

substituție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. substitution, lat. substitutio)

1. substituire.
2. metoda ~i = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație.
3. (chim.) înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr-o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical.
4. (lingv.) înlocuire a unui sunet prin altul.
5. dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu.

întărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
2. (înv.) întăritură.
3. sporire a rigidității unei substanțe.
4. creștere a densității unei substanțe.
5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.
6. (mil; ccr; lpl) fortificații.
7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.
8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.
9. creștere a forței cuiva.
10. scrobire.
11. consolidare.
12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.
13. întețire a unei intemperii.
14. reconfortare.
15. recăpătare a puterilor după o boală.
16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.
17. (reg) unire a stupilor.
18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.
19. legalizare a unui act.
20. (ccr) act legalizat.
21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.
22. accentuare a unui contur într-un desen.
23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.
24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.