Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (fr. despotiquement)
1. într-un mod despotic; în felul despotului; despotește, (înv.) despoticește.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. despotisme)
1. guvernare despotică; absolutism, tiranie.
2. (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictature, lat. dictatura)
1. (în Roma antică) demnitatea de dictator; timpul cât acesta exercita puterea.
2. formă de guvernare în care puterea supremă aparţine unui dictator.
3. conducere a socităţii exercitată de o clasă socială dominantă.
4. (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satrapie, lat. satrapia, gr. satrapeia)
1. provincie, ţară guvernată de un satrap.
2. (p. ext.) guvernare despotică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tyrannie)
1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăţi greceşti caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democraţia sclavagistă.
2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare.
3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. titanisme)
1. atitudine de răzvrătire împotriva tuturor forțelor superioare (divinitate, destin, putere despotică etc.) care domină sau asupresc omul; spirit de revoltă.
2. atitudine, specific romantică, de revoltă împotriva dominaţiei răului, care preconiza eliberarea totală a geniului.
3. ceea ce caracterizează opera unui creator de geniu.