abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

cicatriculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cicatricula)

1. cicatrice mică.
2. disc mic care închide nucleul femel al oului.
3. cicatrice pe tulpină sau pe ramură la locul de desprindere a pețiolului.

corolar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corollaire, lat. corollarium)

1. teoremă, consecință imediată a unei alte teoreme.
2. concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc.

debulona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déboulonner)

1. a scoate șuruburile.
2. a desprinde din șuruburi.
3. a demonta un obiect înșurubat.
4. (sinonim) a deșuruba.

decapsula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décapsuler)

1. a desprinde capsulele de pe tulpinile unor plante textile.
2. a înlătura, prin operație, capsula unui organ, în special membrana care învelește rinichiul.
3. a desface capsula (la sticle, la rachete de semnalizare etc.).

decola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décoller)

1. a dezlipi, a desprinde.
2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul.
3. (fam.) a se dezlipi; a pleca.