Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)
1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. factage)
1. distribuire la domiciliul destinatarului a trimiterilor poştale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. message)
1. informație, comunicare; știre, veste.
2. comunicare telefonică la biroul poștal, care este transmisă destinatarului pe cale poștală.
3. comunicare oficială adresată de șeful statului către armată, către popor etc.
4. formă de comunicare larg uzitată la nivelul șefilor de state și de guverne, prin care se exprimă puncte de vedere sau propuneri privind soluționarea unor probleme importante și de actualitate ale relațiilor internaționale.
5. încărcătura de idei și de sentimente, de semnificații și de atitudini a unei opere de artă.
6. ~ genetic = cantitatea de informații din moleculele acidului ribonucleic ale unui organism.
7. (cib.) lot de informații formând un tot inteligibil sau exploatabil și transmis deodată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. recommandé)
1. (despre scrisori; şi s. f.) francat cu o taxă specială, pentru a se remite destinatarului sub semnătură.