Dictionar

Rezultate secundare (Desăvârşire,):

Nedesăvârșire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + desăvârșire)

1. stare a ceea ce este nedesăvârșit, imperfect; imperfecțiune, defect, cusur.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Chietism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quiétisme)

1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.

2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.

4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.

5. (var.) cvietism, quietism.


Chietist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. quiétiste)

1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

2. II. adept al chietismului.

3. (var.) cvietist, quietist.


Complet, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. complet, lat. completus)

1. adj. întreg, desăvârşit, deplin.

2. opere ~e = ediţie care cuprinde toate operele unui scriitor.

3. (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.

4. adv. în întregime, cu desăvârşire.

5. s. n. ~ de judecată = colectiv din judecători şi asesori care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă.

6. lot de unelte, aparate, piese de schimb şi accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcţionarea unui sistem.

7. compleu.


Completamente

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. completamente, fr. complètement)

1. în mod complet, cu desăvârșire; în întregime, integral.

2. (var.) complectamente.


Cvietist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. quiétiste)

1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

2. II. adept al chietismului.

3. (var.) chietist.