absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

arhetipic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. archetypisch)

1. arhetipal.
2. ideal, desăvârșit.

atic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

1. adj. propriu Aticii.
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului.
6. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras.

capodoperă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capodopera)

1. operă desăvârșită, culme a creației; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu.

complet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. complet, lat. completus)

1. adj. întreg, desăvârșit, deplin.
2. opere ~e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor.
3. (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin.
4. adv. în întregime, cu desăvârșire.
5. s. n. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință.
6. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem.
7. compleu.

ideal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idéal, lat. idealis)

1. adj. referitor la o idee sau la ideație; care nu există sau nu poate exista decât în gândire.
2. perfect, desăvârșit; model.
3. s. n. model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc.
4. scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva.
5. (mat.) mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii.