Rezultate secundare (Determinant,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déterminant)
1. adj. care determină; hotărâtor; determinativ.
2. s. m. factor, cauză, relaţie etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situaţie, reacţie.
3. (mat.) simbol compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor.
4. s. n. element lingvistic care determină alt element.
Parte de vorbire: s.
Origine: (post1- + determinant)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbal)
1. pe lângă, care determină un verb.
2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).
3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( germ. Biophor)
1. nume dat unor determinanţi genetici din cromozomi, constituiţi din molecule, susceptibile de variaţii ereditare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bruitisme)
1. curent care preconiza utilizarea zgomotelor ca element determinant, eliminând sau limitând sunetul muzical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quantificateur)
1. operator logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie.
2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arată dacă o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulţimi sau numai unora dintre ele.
3. (lingv.) denumire dată determinanţilor care indică cantitatea prin care un nume este definit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (determina)
1. acţiunea de a determina.
2. operaţie logică, inversă generalizării, prin care se trece de la noţiuni mai generale la noţiuni mai puţin generale.
3. precizare a conţinutului unui cuvânt sau al unei propoziţii (determinat) cu ajutorul unui determinant.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. déterminatif)
1. I. care determină, care este de natură să determine; determinant.
2. care are rol hotărâtor (într-o anumită situație, într-o clasificare et cetera); decisiv.
3. (gramatică) care determină, specifică sau restrânge sensul unui cuvânt; determinant.
4. II. (gramatică) cuvânt sau locuțiune care specifică sensul unui cuvânt; determinant.