OK
X
deznădăjduitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (deznădăjdui + -tor)
1.
care
inspiră,
provoacă
deznădejde.
2.
(var.)
(înv.)
desnădejduitor.
clamoros, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. clamoroso)
1.
strigător,
chemător,
deznădăjduit.
desperare/disperare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (despera)
1.
faptul
de
a
despera;
deznădejde;
desperație.
2.
cu
~
=
în
mod
deznădăjduit;
(fig.)
din
toate
puterile;
a
împinge
(pe
cineva)
la
~
=
a
face
(pe
cineva)
să-și
piardă
nădejdea.
desperat/disperat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (despera)
1.
ajuns
la
desperare;
deznădăjduit.
2.
(despre
manifestări
ale
oamenilor)
care
denotă
desperare.
3.
care
provoacă
desperare;
periculos,
grav.
disperat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. désespéré)
1.
care
și-a
pierdut
orice
speranță;
ajuns
la
disperare;
deznădăjduit.
2.
care
provoacă
disperare;
care
exprimă,
care
dovedesc
disperare.
3.
(var.)
desperat.
4.
(antonime)
confient,
încrezător,
optimist.
disperant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dispera + -ant)
1.
care
provoacă
disperare;
care
duce
la
desperare;
dezesperant,
deznădăjduitor.
2.
(var.)
desperant.