Rezultate secundare (Dezvălui.):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)
1. adj. cu proprietăţi acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + demasca)
1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.
2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.
3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bonhomie)
1. manieră de a fi și de a acționa care dezvăluie bunătate, simplitate, chiar și în cele mai mărunte lucruri; atitudine, caracter de bonom.
2. (antonime) aroganță, suficiență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalislik)
1. adj. referitor la criminalistică.
2. s. f. ştiinţă care studiază şi propune metodele şi mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi şi prevenirii lor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)
1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décelation)
1. acțiunea de a decela și rezultatul ei; decelare.
2. faptul de a descoperi ceea ce este ascuns; dezvăluire, revelare.
3. distingere a existenței unui fenomen ori proces foarte puțin intens.