desica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. desiccare)

1. a elimina apa sau umezeala dintr-un corp, a seca.
2. a deveni uscat (prin eliminarea apei, umezelii); a usca.

desicant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (engl. desiccant)

1. I. cauzând uscăciune; care absoarbe umiditatea.
2. II. substanță (cum ar fi oxidul de calciu sau silicagelul) care este utilizată ca agent de uscare datorită afinității sale mari pentru apă.

desicaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dessiccation, lat. desiccatio)

1. îndepărtarea naturală sau artificială a umezelii dintr-un corp; desicare, uscare.

desicativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. dessicatif, lat. dessicativus)

1. I. care are proprietatea de a usca (rapid); care face să se elimine apă; sicativ.
2. II. substanță care usucă, care elimină apa; sicativ.

desicator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dessiccateur)

1. aparat pentru îndepărtarea umezelii din diferite substanțe; exsicator.

desiderata

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. desiderata „lucruri dorite”)

1. publicaţiile sau cărțile absente dintr-o bibliotecă, propuse de cititori pentru achiziţionare.

achinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.

algezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Algesie)

1. (med.) sensibilitate dureroasă; algie.
2. (NOTĂ) deși se referă de obicei la senzații de durere de intensitate normală, care nu sunt legate de anumite patologii, termenul este uneori folosit pentru a se referi la hiperalgezie.

aperiodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apériodique)

1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
6. (antonim) periodic.

asilabie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asyllabie)

1. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deşi bolnavul recunoaşte literele separat.

atematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athématique)

1. (despre cuvinte) în care sufixul sau desinenţa se adaugă direct la rădăcină.

balon (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (balon/zaid/)

1. pardesiu de ploaie confecționat din balonzaid.