Dictionar

deținut, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. détenu)

1. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări.
 

antipapal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antipapal)

1. îndreptat împotriva papei; care se opune puterii deținute de papă.
 
 

codeținut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. codétenu)

1. cel care este reținut în același timp și în același loc cu alt sau alți deținuți; deținut închis împreună cu alții.
 

concentraționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concentrationnaire)

1. adj. referitor la lagărele de concentrare.
2. s. m. f. deținut într-un asemenea loc.
 

cotutelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotutelle)

1. tutelă deținută de două sau mai multe persoane.