Dictionar

diagnostic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diagnostic, gr. diagnostikos)

1. determinarea de către medic a unei boli pe baza manifestărilor clinice și de laborator; diagnoză.
2. (fig.) previziune, ipoteză pornind de la anumite semne.
 

citodiagnostic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytodiagnostic)

1. diagnostic bazat pe examenul microscopic al țesuturilor prelevate din organism; citoscopie.
 

cromodiagnostic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromodiagnostic)

1. metodă de diagnosticare a tulburărilor funcționale prin înregistrarea circuitului unei substanțe colorate introduse în organism.
 

diagnostica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. diagnostiquer)

1. a recunoaște, a determina o boală după simptomele ei; a pune un diagnostic.
2. (fig.) a identifica o problemă din observații, verificări sau teste.
 

diagnosticabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. diagnosticable)

1. care poate fi diagnosticat.
 

diagnosticare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. diagnostica)

1. faptul de a diagnostica; stabilire a diagnosticului unui bolnav.
2. (prin ext.) precizare a unui anumit punct de vedere.
 

diagnostician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl. diagnostician)

1. medic specialist în diagnosticarea bolilor.
2. persoană care diagnostichează (în special un medic).
 

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
 

acumetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acoumétrie)

1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
 

amblioscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. amblyoscope)

1. (med.) aparat utilizat în oftalmologie pentru diagnosticarea sau reabilitarea problemelor de ambliopie; sinoptofor.
 

arteriocenteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arterio- + -centeză)

1. (med.) prelevare de sânge arterial pentru diagnosticare; puncție arterială.
 

artrocenteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arthrocentèse)

1. (med.) puncție efectuată la nivelul unei articulații în scop terapeutic sau de diagnostic; puncție articulară.
 

atomoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (atom + -terapie2)

1. aplicare a izotopilor radioactivi în diagnosticare și tratament.