diaton
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. diatonique)
Etimologie: (fr. diatonique)
1. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice.
2. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală.