Parte de vorbire: s.f. sing.
Origine: (diavol + -ime)
1. totalitatea diavolilor; mulțime de diavoli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (diavol + -oaie)
1. ființă imaginară, considerată drept întruchiparea spiritului rău; diavol având înfățișarea unei femei; diavol de sex feminin; soția diavolului; diavoliță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)
1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăţilor etc.
4. (în literatura romantică) fiinţă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreţia, frumuseţea fizică etc.
5. (în poezie) geniu chinuit de nelinişte, care stârneşte pasiuni, dorinţe.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (demon + -iza)
1. a da caracter demonic; a personifica într-un demon.
2. a atrage de partea diavolului, a răului.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. démono-, cf. lat. daemon, gr. daimon „zeu, ființă supranaturală”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. demonofobia)
1. frică patologică de demoni, de diavoli; satanofobie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- satan/ic/ + -iza)
1. acțiunea de alungare a diavolului prin exorcizare; sfinţire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diabolique, lat. diabolicus)
1. drăcesc, de (la) diavol; demonic.