didacticamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. didactiquement)

1. în mod didactic; (înv.) didacticește.

surdodidactică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (surdo- + didactică)

1. ramură a surdopedagogiei care elaborează teoria învățământului și a instrucției deficienților auditivi.

catedră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cattedra, lat. cathedra)

1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția.
2. tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii.
3. post în învățământ, funcție de profesor.
4. unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică.

definitivat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (definitiva)

1. faptul de a definitiva.
2. grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică.

didactician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. didacticien)

1. specialist în didactică.
2. autor de cărți didactice sau de programe informatice cu scop educațional.

facultate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faculté, lat. facultas)

1. capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală a cuiva care îi permite a se comporta și a acționa într-un anumit fel.
2. însușire a unui fenomen, obiect, sistem etc. de a acționa, de a se dezvolta, de a rezolva ceva.
3. unitate didactică, științifică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior.

globalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. globalisme)

1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.
2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.
3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.
4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.
5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.
6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care să guverneze toate popoarele; mondialism.

intuiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)

1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare.
2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.
3. pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme.
4. inspirație, presentiment.