dimensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dimension, lat. dimensio)

1. întindere care poate fi măsurată.
2. număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată și unitățile fundamentale din care derivă.
3. mărime, întindere, proporție.
4. a patra ~ = ceva imposibil.

dimensiune; mărime

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dimensio; mensura; modus
2. FR dimension; mesure
3. EN dimension; measure
4. DE Dimension; Größe; Ausmaß; Ausdehnung
5. RU рaзмер; величинa
6. HU méret, nagyság, terjedelem

supradimensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surdimension)

1. cantitate care se adaugă dimensiunilor nominale.

tipodimensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tipo- + dimensiune)

1. dimensiune standardizată.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.

cheratomegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kératomégalie)

1. anomalie congenitală caracterizată prin dimensiunea excesivă a corneei.

clitoridotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clitoridotomie)

1. circumcizie la femeie.
2. procedură chirurgicală care reduce dimensiunea glugii clitoridiene.

coercibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coercible)

1. (fiz.) care poate fi restrâns și reținut într-un anumit spațiu.
2. (fiz.) care poate fi comprimat, redus în dimensiune; comprimabil.
3. (antonime) incoercibil, necoercibil.

coercibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coercibilité)

1. însușirea a ceea ce este coercibil; calitatea a ceea ce poate fi comprimat, redus în dimensiune.