Dictionar

Rezultate secundare (Diminutiv):

Diminutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diminutif, lat. diminutivus)

1. s. n. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival.

2. element distinctiv (al unui produs).

3. abreviere.

4. adj. care foloseşte exagerat diminutivele.


Diminutiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diminutiver)

1. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale.


Diminutival, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (diminutiv + -al)

1. care diminuează sau atenuează sensul unui cuvânt.

2. sufix ~ = sufix care exprimă o micşorare a sensului noţiunii exprimate de cuvântul de bază.


Apendicul

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. appendicule)

1. diminutiv pentru apendice, apendice mic.


Augmentativ, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. augmentatif)

1. (afix) care, ataşat la un substantiv, exprimă o creştere a dimensiunilor obiectului denumit; (prin ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix.

2. (antonime) diminutiv, diminutival.


Campanelă

Parte de vorbire: s.f. (italienism)
Origine: (it. campanella)

1. diminutiv al lui clopot; clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna sau care se agață de gâtul unor animale; clopoţel.


Diminutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diminutif, lat. diminutivus)

1. s. n. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival.

2. element distinctiv (al unui produs).

3. abreviere.

4. adj. care foloseşte exagerat diminutivele.


Diminutiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diminutiver)

1. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale.


-ETĂ

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta)

1. „diminutival”.