Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. continuité, lat. continuitas)
1. faptul, însuşirea de a fi continuu.
2. (mat.) proprietate a unei funcţii care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare.
3. categorie filozofică, desemnând distribuţia şi succesiunea neîntreruptă în spaţiu şi timp a structurii şi dinamismului materiei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dynamiste)
1. I. referitor la dinamism, sistem filozofic care presupune că materia este animată de forța imanentă.
2. II. adept al dinamismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impulsion, lat. impulsio)
1. acțiune de a împinge, de a da o mișcare unui corp; împingere exercitată pe o perioadă de timp, în general foarte scurtă, asupra unui corp staționar și care determină mișcarea acestuia.
2. principiu care determină dezvoltarea, dinamismul unei activități sociale, economice, intelectuale; principiul care determină acțiunea unei persoane.
3. dorință bruscă și imperioasă de a realiza un act.
4. (psihologie) tulburare psihică caracterizată printr-o tendință necontrolabilă de a îndeplini acte care satisfac o nevoie presantă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sport)
1. activitate fizică, cel mai adesea în aer liber și care necesită în general antrenament, care se exercită sub forma unui joc sau a unei competiții, conform regulilor specifice; (prin meton.) practica acestei activități.
2. ansamblu de exerciţii fizice şi de jocuri practicate metodic, pentru întărirea corpului şi pentru a educa voinţa, curajul, iniţiativa etc.; fiecare dintre exerciţiile sau jocurile din acest ansamblu.
3. activitate fizică în aer liber de natură mai mult sau mai puțin sportivă.
4. fiecare dintre formele particulare și reglementate ale acestei activități.
5. competiție în care se întrec persoane sau echipe.
6. (prin extensie) spectacol sportiv.
7. ~uri aeriene = sporturi legate de aviație.
8. ~uri atletice și gimnice = sporturi care fac apel la dinamismul mișcărilor fundamentale și care caută perfecțiunea în înlănțuirea mișcărilor complexe.
9. ~uri de atac, de luptă, de apărare = sporturi în care un concurent se opune altuia, fără armă (ca la box, lupte sau judo) sau cu o armă (ca la scrimă).
10. ~uri ecvestre, hipice = sporturi de viteză şi/sau îndemânare efectuate de cai și de călărețul lor.
11. ~uri cu motor = sporturi în care efortul este aplicat mașinii acționate de un motor autonom.
12. ~uri montane = sporturi practicate la munte (schi, săniuș, alpinism).
13. ~uri de iarnă = sporturi montane care necesită zăpadă, gheață.
14. ~ cerebral = joc care necesită abilități intelectuale.
16. (loc. adj.) de ~ = sportiv.
17. (adjectival) care este specific unui sportiv (ex. haină sport).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. vitaliste)
1. I. referitor la vitalism, propriu vitalismului.
2. (rar) care are proprietatea de a exprima dinamismul vieții; vital.
3. II. adept al vitalismului (doctrină conform căreia există în fiecare individ un „principiu vital”, distinct atât de sufletul gânditor, cât și de proprietățile fizico-chimice ale corpului, și care guvernează fenomenele vieții).