asterism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astérisme)

1. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții.

azimut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azimut)

1. unghi format de un plan vertical fix, care trece printr-un anumit punct, cu planul vertical al unei direcții ce trece prin punctul considerat.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

bidirecțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bi- + direcţional)

1. care are loc, se propagă în două direcții.
2. care se poate mișca în două direcții (de obicei opuse).
3. care acționează sau operează în două direcții (de obicei opuse).

bifurca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bifurquer)

1. refl. a se despărți în două ramuri, direcții.

caponieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caponnière, it. capponiera)

1. cazemată cu două ambrazuri, ale cărei arme flanchează două direcții.
2. nișă în peretele unui tunel.