Dictionar

Rezultate principale (Discuţie.):

Discuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discussion, lat. discussio)

1. convorbire, schimb de păreri.

2. dezbatere contradictorie; dispută.

3. cercetare, examinare minuţioasă a unei probleme. p fără ~ = desigur; nu încape ~ = în mod sigur.


Rezultate secundare (Discuţie.):

Aborda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.

2. a se opri lângă o navă bord la bord.

3. a acosta.

4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.

5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Antama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. entamer)

1. a începe, a deschide (o discuţie, un proces etc.).


Antrena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. entraîner)

1. tr., refl. a(-şi) conserva şi dezvolta însuşirile fizice prin exerciţii metodice.

2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuţie, acţiune etc.).

3. a trage după sine, a pune în mişcare.

4. refl. a se înflăcăra.


Ataca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.

2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.

3. a distruge, a mina.

4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.

5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).

6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.

7. a începe executarea unei piese muzicale.

8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.


Colocviu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. colloquium)

1. convorbire, discuţie (ştiinţifică); simpozion.

2. formă de examinare a cunoştinţelor prin discuţii între profesori şi studenţi, elevi etc.