Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysphasie)
1. (med.) tulburare de neurodezvoltare care face ca o persoană să aibă dificultăți în a produce și uneori a înțelege limbajul; afazie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphasie)
1. pierdere, totală sau parţială, a posibilităţii de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dysphasique)
1. I. (med.) legat de disfazie, tulburare care afectează expresia (disfazie expresivă) sau înțelegerea limbajului vorbit (disfazie receptivă).
2. II. persoană atinsă de disfazie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. aphasia „muțenie”)
1. „tulburare de vorbire, disfazie”.