codifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. codifier)

1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod.
2. a coda2.

eteroclit/heteroclit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)

1. format din elemente disparate, eterogene.
2. anormal; ciudat, bizar.

globaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. globaliser)

1. a face ceva global în anvergură; a deveni global, a mondializa.
2. a reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu.

heteroclit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)

1. care se abate de la o normă strictă sau general acceptată.
2. (despre un cuvânt, verb) a cărui declinare sau conjugare nu urmează regula obișnuită.
3. alcătuit din elemente disparate, eterogene.
4. (var.) eteroclit.
5. (antonim) omogen.

hibrid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. hybride, lat. hybrida)

1. I. (biol.) care provine din încrucișarea de soiuri sau specii diferite; rezultat prin hibridare; bastard, metis.
2. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite; din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie.
3. (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite.
4. (gramatică) se spune despre cuvinte formate din rădăcini luate din două limbi diferite.
5. (motor) capabil să funcționeze cu diferite surse de energie.
6. II. organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; plantă sau animal rezultat din hibridare; corcitură.

intertext

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (intertextualitate)

1. text literar pe baza unor fragmente disparate reunite într-un context unic.