Dictionar

Rezultate secundare (Dispozitivelor):

Acustician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.

2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.


Caracterograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. characterographe)

1. aparat electronic pentru vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a dispozitivelor semiconductoare.


Electronic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électronique)

1. adj. 1. referitor la electroni(că).

2. care funcționează după legile electronicii.

3. muzică = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice.

4. s. f. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea electronilor și ionilor în diferite medii.

5. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor și aparatelor electronice.


Joncţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jonction)

1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură.

2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți.

3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație.

4. (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități.


Orgă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orgue)

1. instrument muzical complex, cu claviatură, bazat pe un sistem de tuburi sonore, în care sunetele se produc prin trecerea unui curent de aer sub presiune.

2. ~ de lumini = a) set de becuri diferit colorate, cu aprindere și intensitate comandate electronic. b) totalitatea dispozitivelor de comandă a aparatelor de iluminat într-o sală de spectacol, într-un platou de filmare sau de televiziune.

3. ~ geologică = ansamblu de coloane verticale în unele roci, prin fisurare.

4. susținerea unei lucrări miniere subterane cu stâlpi așezați unul lângă altul.


Sufită

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. soffitta, fr. soffite)

1. partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) foaie de pânză din acelaşi material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului.