Rezultate principale (Distanță):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. distancer)
1. tr. a lăsa anumite distanţe între obiecte sau fiinţe; a rări.
3. a se depărta, a lăsa o urmă.
4. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distance, lat. distantia)
1. interval, spaţiu între două puncte.
2. a ţine pe cineva la ~ = a se purta rece, distant faţă de cineva.
4. (fig.) diferenţă de rang, de situaţie între două persoane.
Rezultate secundare (Distanță):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT distantia; interspatium
2. FR espacement
5. RU рaсстояние
6. HU távolság, táv; köztes távolság
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équidistance)
1. diferență constantă pe verticală dintre cotele a două puncte pe două curbe de nivel vecine.
2. punct egal depărtat de cele mai apropiate puncte de pe țărmurile maritime care delimitează apele interioare aparținând unor stele maritime.
3. (fig.) calitatea de a fi echidistant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophare)
1. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. altitélémètre)
1. aparat pentru măsurarea de la distanță a altitudinii unui punct inaccesibil, căruia i s-a măsurat unghiul de înălțime și depărtarea cu ajutorul unui telemetru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empattement)
1. distanţa dintre axele osiilor externe ale unui vehicul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.
3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anallatism)
1. proprietate optică a stadimetrului şi a taheometrelor de a da direct prin citire distanţa de la centrul aparatului foto la mira vizată.