Rezultate principale (Diviza,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diviser)
1. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărţi, a (se) dezbina.
2. tr. (mat.) a face o împărţire; a împărţi.
3. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură.
Rezultate secundare (Diviza,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE aufgeteilt; geteilt
5. RU рaзделенный
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rediviser)
1. a face o diviziune din nou.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. subdiviser)
1. a împărți (în mai multe părți) ceva care rezultă deja dintr-o împărțire; a subdivide.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bigéminé)
1. (despre frunze) cu peţiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsaţie normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uşi) divizat în patru părţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipennatifide)
1. (despre frunze compuse) cu limbul divizat în mai multe segmente dispuse penat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. canzone)
1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renaşterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clivage)
1. proprietatea unor minerale sau roci de a cliva.
2. divizare a zigotului în blastomere.
3. (psih.) scindarea persoanei sau coexistenţa unor grupuri asociative distincte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quadrifide)
1. (despre frunze) divizat în patru.
2. (bot.) având patru diviziuni.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -désie, cf. gr. daiein „a diviza, împărți”)