Dictionar

dizolva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. dissolvere)

1. tr., refl. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă.
2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea.
3. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea.
 

autodizolva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + dizolva)

1. refl. (despre o organizație, societate etc.) a se dizolva, a-și înceta activitatea prin propria hotărâre.
 

dizolvant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dissolvant)

1. adj., s. m. (substanță) care are proprietatea de a se dizolva; solvent
2. adj. (fig.) care descompune, dezorganizează.
 

dizolvare; lichefiere; disoluție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dissolutio
2. FR dissolution
3. EN dissolution
4. DE Auflösung
5. RU рaстворение
6. HU feloldás; cseppfolyósodás, cseppfolyósítás; oldatba vivés
 

dizolvat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dizolva)

1. (substanță) care se dizolvă; solvat.
 

acuarelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquarelle, it. acquarella)

1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
2. pictura executată.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).
 

adipoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adipolyse)

1. proces de dizolvare a grăsimilor prin hidroliză.
2. funcție prin care un țesut restituie sângelui grăsimile.
 

amilopectină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylopectine)

1. component al amidonului dizolvabil în apă prin încălzire.
 

autodizolva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + dizolva)

1. refl. (despre o organizație, societate etc.) a se dizolva, a-și înceta activitatea prin propria hotărâre.
 

autolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autolytique)

1. referitor la autoliză.
2. care se dizolvă singur, prin autoliză.
 

bacterioliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bactériolyse)

1. dizolvare a bacteriilor sub acțiunea bacteriolizinei.