Rezultate secundare (Dogmatice.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. doctrinaire)
1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.
2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.
3. care susține sistematic o doctrină.
4. II. cel care întemeiază sau susţine o doctrină.
5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. uniatisme)
1. formulă în biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice şi a unei autonomii faţă de Vatican.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (fr. dogmatiquement)
1. în mod dogmatic; din punct de vedere dogmatic; (înv.) dogmaticește.