Dictionar

Campană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.

2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.

3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.


Doricism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. doricismo, după fr. dorisme)

1. particularitate a literaturii greceşti dorice, a dialectului doric; dorism.


Metopă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métope, lat. metopa)

1. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri.


Triglif

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triglyphe)

1. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele.