Dictionar

Rezultate secundare (Dormit):

Dormita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. dormitare)

1. a moţăi, a dormi prost, cu întreruperi.


Dormitare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dormita)

1. dormire ușoară și intermitentă.

2. stare de somnolență ușoară și plăcută.

3. stare a celui lipsit de energie.

4. cufundare în lene sau indiferență; stare în inactivitare.

5. (fig.) zăcere în amorțire.


Dormitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dormitif)

1. care adoarme; somnifer, soporific; (prin ext.) plictisitor.

2. (antonim) excitant.


Dormitor

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dormitorium)

1. cameră de dormit (într-o locuinţă, cazarmă, internat etc.).

2. mobilă din camera de dormit.


Autocuşetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-couchette)

1. inv. tren ~ = tren de noapte care transportă pe automobilist în cuşeta vagonului de dormit, iar maşina sa pe un vagon special.


Camarot

Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (sp. camarotero)

1. I. persoană care lucrează ca ospătar pe o navă de pasageri; chelner de navă.

2. II. dormitor pe o navă.


Camerier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camérier)

1. servitor ce îngrijea de camera de dormit şi de îmbrăcămintea stăpânului; lacheu, valet.


Cubiculum

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. cubiculum „cameră de dormit”)

1. cameră de culcare în casele romane; dormitor.

2. (prin ext.) camera mortuară în galeriile catacombelor.

3. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului; camera imperială în care accesul era rezervat eunucilor.


Cuşetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couchette)

1. banchetă care poate fi amenajată ca pat în cabinele de dormit de pe navă sau ale vagoanelor de tren; (p. ext.) cabină în asemenea vagoane.

2. spaţiu amenajat pentru întreţinerea viţeilor sau a vacilor în sistemele moderne de exploatare.


Dormitor

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dormitorium)

1. cameră de dormit (într-o locuinţă, cazarmă, internat etc.).

2. mobilă din camera de dormit.