dublu 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. double)

1. adj. care este de două ori mai mare; îndoit.
2. din două obiecte identice sau de aceeași natură.
3. (s. m.) ~ băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei.
4. minge ~ă = mișcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc.
5. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realității.

DUBLU-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. double-, cf. lat. duplus)

1. „dublu”.

dublu-cicero

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Doppelcicero)

1. corp de literă de 24 de puncte tipografice (2 cicero).

dublu-decalitru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (dublu + decalitru)

1. unitate de măsură a capacității egală cu 20 de litri (folosită la măsurarea cerealelor).
2. (concret.) vas cu capacitatea de 20 de litri.

dublu-decimetru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. double-décimètre)

1. rigla școlară clasică, gradată (în centimetri și milimetri) pe o lungime de douăzeci de centimetri.
2. instrument în formă de riglă avînd lungimea de 20 de centimetri (folosit la măsurarea lungimilor mici).

dublucasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. double cassete /recorder/)

1. casetofon cu două casete, permițând copierea unei casete pe alta, fără a mai fi nevoie de un alt aparat.

alaun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alaun)

1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră.

AMBI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. ambo „doi, amândoi”)

1. „amândoi, împreună, dublu”.

AMFI- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. amphi- „în mijloc, împrejur”)

1. „în două feluri, din ambele părți, dublu”.

amfibologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibologique)

1. care include o amfibologie, un dublu sens; ambiguu; obscur.
2. (antonime) inechivoc, neechivoc, univoc.

amfibologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibologie, lat. amphibologia)

1. construcție defectuoasă care face ca o frază să aibă un sens dublu, echivoc.

barată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baratte)

1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale.
2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză.