Dictionar

Rezultate principale (Durată):

Durată

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. durée, it. durata)

1. interval de timp în care are loc, se desfăşoară ceva; timpul cât durează ceva.

2. (muz.) timpul afectat unei note sau pauze.


Rezultate secundare (Durată):

Durată de vegetaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tempus vegetationis

2. FR durée de la végétation

3. EN vegetation time

4. DE Vegetationsperiode; Vegetationsdauer

5. RU веrетaтивный период

6. HU vegetációs időtartam


Absenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.

2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.

3. (fig.) neatenţie, distracţie.


Accelerator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.

2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.

3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.

4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.

5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.


Afect

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Affekt, lat. affectus)

1. reacţie emoţională intensă şi de scurtă durată.

2. denumire generică pentru stările sau reacţiile afective.

3. (med.) leziune.


Aflicțiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affliction, lat. afflictio)

1. durere profundă, de obicei de durată, însoțită de depresie sufletească și cauzată de un eveniment nefericit; pedeapsă directă.


Alertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.

2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.

3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.

4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.


Altercație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. altercation, lat. altercatio)

1. ceartă aprinsă, în general de scurtă durată, care are loc între două sau mai multe persoane; dispută violentă; (înv.) altercațiune.