eclectic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. éclectique, gr. eklektikos)
Etimologie: (fr. éclectique, gr. eklektikos)
1. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc.
2. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse.
3. s. m. f. adept al eclectismului filozofic.