Dictionar

Rezultate secundare (Ecuaţii)):

Binom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. binôme, lat. binomium)

1. adj. (despre ecuaţii) din doi termeni.

2. s. n. expresie algebrică din suma sau diferenţa a doi termeni.

3. grup de două elemente.


Compatibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compatible)

1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit.

2. (despre o funcţie, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva.

3. (mat.; despre un sistem de ecuaţii) care admite (aceleaşi) soluţii.

4. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informaţiile fără intermediar.


Incompatibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incompatible)

1. care nu se potriveşte, nu se împacă cu altceva; care nu poate fi, nu se poate exercita simultan cu altceva.

2. (mat.; despre un sistem de ecuaţii sau inecuaţii) care nu are soluţii.


Linear, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. linéaire)

1. rectiliniu.

2. (mat.) a cărui variaţie poate fi reprezentată printr-o dreaptă.

3. (despre ecuaţii) de gradul întâi.


Transcendent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transcendant, lat. transcendens)

1. (fil.) care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială.

2. (la Kant) de dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care depășește limitele realității.

3. (mat.; despre numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienții raționali; (despre ecuații) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero.


Trinom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. trinôme)

1. adj. (despre ecuaţii) din trei termeni.

2. s. n. polinom cu trei termeni.